NON STOP : 0785.473.473
Asistenta sociala a persoanelor varstnice - Legea 17 / 2000
02.08.2021
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Persoanele vârstnice au dreptul la asistenţă socială, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, în raport cu situaţia sociomedicală şi cu resursele economice de care dispun.
(2) Măsurile de asistenţă socială prevăzute de prezenta lege sunt complementare celor reglementate prin sistemul asigurărilor sociale.
(3) Persoanele vârstnice care beneficiază de asistenţă socială au dreptul şi la alte forme de protecţie socială, în condiţiile legii.
(4) Sunt considerate persoane vârstnice, în sensul prezentei legi, persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.
ART. 2
Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin servicii şi prestaţii sociale.
ART. 3
Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana vârstnică, definită la art. 1 alin. (4), care se găseşte în una dintre următoarele situaţii:
a) nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
b) nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii;
c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;
d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată; e) se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale, datorită bolii ori stării fizice sau psihice.
CAPITOLUL II | Servicii şi prestaţii sociale
SECŢIUNEA 1 Evaluarea situaţiei persoanelor vârstnice care necesită asistenţă social
ART. 4
Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la afecţiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi veniturile efective sau potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii.
ART. 5
Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală sau parţială a autonomiei, care pot fi de natură medicală, sociomedicală, psihoafectivă, se stabilesc pe baza grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care prevede criteriile de încadrare în grade de dependenţă.
ART. 6
(1)Grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi a Ministerului Sănătăţii Publice*).
(2)Grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice poate fi revizuită anual şi, în mod obligatoriu, o dată la 3 ani.
SECŢIUNEA 2 Servicii comunitare pentru persoanele vârstnice
ART. 7
(1) Serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice care se găsesc în situaţiile prevăzute la art. 3 se realizează cu consimţământul acestora şi au în vedere:
a) îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;
b) îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice;
c) îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi locuinţe sociale, precum şi altele asemenea.
(2) În situaţia în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permite obţinerea consimţământului acesteia, pentru acordarea îngrijirilor prevăzute la alin. (1) decizia se ia de serviciul public de serviciul public de asistență socială al autorităţii administraţiei publice locale unde domiciliază persoana vârstnică, pe baza anchetei sociale şi a recomandărilor medicale făcute de medicul de familie, prin consultarea şi a medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei respective sau, în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru de familie.
(3) În cazul decesului persoanei vârstnice lipsite de susţinători legali sau când aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile familiale datorită stării de sănătate sau situaţiei economice precare, serviciile comunitare asigură înmormântarea.
ART. 8
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt:
a) servicii de îngrijire personală definite la art. 31 și art. 32 alin. (1) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare;
b) servicii prevăzute la art.33 alin.(1) lit. b) și c) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare;”
c) servicii medicale, sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituţii de sănătate, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare şi de
dispozitive medicale.
ART. 9
(1)Serviciile comunitare de consiliere, în vederea prevenirii marginalizării sociale şi pentru reintegrare socială, se asigură fără plata unei contribuţii, ca un drept fundamental al persoanelor vârstnice, de către asistenţi sociali.
(2)Serviciile prevăzute la art.8 lit. a) şi b) se asigură fără plata contribuției persoanelor vârstnice care, evaluate potrivit grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, se încadrează în una din următoarele situați:
a) nu au venituri și nici susținători legali;
b) sunt beneficiari ai ajutorului social acordat în baza Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, sau realizează venituri al căror cuantum se situează sub nivelul indemnizației sociale pentru pensionari prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate, cu modificările ulterioare;
c) susținătorii legali ai persoanelor vârstnice prevăzute la lit.b) realizează venituri al căror cuantum se situează sub cuantumurile prevăzute la lit.b).”
Art.10
Persoanele vârstnice care se încadrează în grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, îndreptățite să beneficieze de serviciile prevăzute la art. 8 lit.a) şi b) şi care realizează venituri peste cele prevăzute la art.9 alin.(2) lit.b), beneficiază de servicii cu plata unei contribuții, stabilite în urma procesului de evaluare complexă, în funcţie de tipul de servicii acordate şi de venitul persoanei/ susținătorilor legali, fără a se depăși costul acestora calculat pentru perioada respectivă. Tipurile de servicii şi costul acestora se stabilesc de autorităţile administraţiei publice locale, respectiv de furnizorul de servicii sociale, cu respectarea prevederilor legale.
ART. 11
Serviciile medicale prevăzute la art. 8 lit. c) sunt acordate în baza reglementărilor legale privind asigurările
sociale de sănătate.
ART. 12
(1) Organizarea serviciilor prevăzute la art. 8 lit. a) şi b) revine autorităţilor administraţiei publice locale, prin serviciile publice de asistenţă socială direct sau în baza convenţiilor de parteneriat şi a contractelor de servicii sociale încheiate cu alţi furnizori publici sau privaţi de servicii sociale care deţin licenţă de funcţionare pentru
servicii de îngrijire la domiciliu.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) şi a prevederilor art. 119 alin. (1) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile administraţiei publice locale, prin serviciul public de asistenţă socială şi prin compartimentul de contractare, au în vedere următoarele:
a) estimarea anuală a numărului persoanelor vârstnice dependente care necesită sprijin pentru activităţile de bază ale vieţii zilnice;
b) estimarea numărului persoanelor vârstnice care nu primesc ajutor pentru îndeplinirea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice din partea îngrijitorilor informali şi voluntari;
c) elaborarea indicatorilor de eficienţă cost/beneficiu.
ART. 13
(1) Pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei vârstnice aflate în situaţia de dependență sociomedicală, stabilită conform grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, autorităţile administraţiei publice locale pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă, în funcţie de
perioada de îngrijire necesară a se acorda şi cu respectarea criteriilor prevăzute de standardele de calitate aplicabile în domeniu, conform legislației în vigoare. “
(2) Soţul şi rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al îngrijitorului la domiciliu, potrivit Legii nr.153/2017 privind
salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Timpul cât soţul şi rudele au fost încadrate în aceste condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă.
ART. 14
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice în cămine sunt:
a) servicii sociale, care constau în: - ajutor pentru menaj; - consiliere juridică şi administrativă; - modalităţi de prevenire a marginalizării sociale şi de reintegrare socială în raport cu capacitatea
psihoafectivă;
b) servicii sociomedicale, care constau în: - ajutor pentru menţinerea sau readaptarea capacităţilor fizice ori intelectuale; - asigurarea unor programe de ergoterapie; - sprijin pentru realizarea igienei corporale;
c) servicii medicale, care constau în: - consultaţii şi tratamente la cabinetul medical, în instituţii medicale de profil sau la patul persoanei, dacă aceasta este imobilizată; - servicii de îngrijire-infirmerie; - asigurarea medicamentelor; - asigurarea cu dispozitive medicale; - consultaţii şi îngrijiri stomatologice.
ART. 15
La solicitarea organizaţiilor neguvernamentale, a organizaţiilor de pensionari sau a unităţilor de cult recunoscute în România, căminele pot asigura unele servicii prevăzute la art. 14, îngrijirea unor persoane vârstnice la domiciliu, pe bază de convenţii încheiate cu finanţatorul.
ART. 16
(1) Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămine reprezintă o măsură de asistenţă socială şi poate fi dispusă cu titlu de excepţie pentru persoanele care se găsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 3.
(2) Accesul unei persoane vârstnice în cămin se face avându-se în vedere următoarele criterii de prioritate:
a) necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, care nu poate fi asigurată la domiciliu;
b) nu se poate gospodări singură;
c) este lipsită de susţinători legali sau aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile datorită stării de sănătate sau situaţiei economice şi a sarcinilor familiale;
d) nu are locuinţă şi nu realizează venituri proprii.
ART. 17
Evaluarea, monitorizarea şi controlul respectării prezentei legi se realizează de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.
ART. 18
(1) Căminul pentru persoane vârstnice este centrul rezidențial cu sau fără personalitate juridică, finanțat integral din bugetul local, înființat și organizat potrivit dispozițiilor prezentei legi, care acordă, pe perioadă nedeterminată, îngrijire persoanelor vârstnice.
(2) Căminele asigură condiţii corespunzătoare de găzduire şi de hrană, îngrijiri medicale, recuperare şi readaptare, activităţi de ergoterapie şi de petrecere a timpului liber, asistenţă socială şi psihologică.
(3) Căminele pentru pensionari, căminele pentru bătrâni şi căminele pentru bătrâni bolnavi cronici, existente la data intrării în vigoare a prezentei legi sau care vor fi date ulterior în folosinţă, vor funcţiona sub formă de cămine pentru persoane vârstnice, cu secţii pentru:
a) persoane dependente;
b) persoane semidependente;
c) persoane care nu sunt dependente.
(4) Pentru buna funcţionare a căminelor pentru persoane vârstnice, serviciul public de asistență socială asigură îndrumarea metodologică şi coordonarea activităţii de specialitate a căminului pentru persoane vârstnice.
(5) Cheltuielile de funcţionare a căminului pentru persoane vârstnice se asigură cu respectarea principiului subsidiarităţii, în următoarea ordine:
a) din venituri proprii;
b) din sume alocate din bugete locale ale unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale;
c) din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată - în proporție de cel mult 10% din standardul minim de cost aprobat prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii, în completarea sumelor prevăzute la lit.a) şi b), pe baza necesarului stabilit anual de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, la elaborarea
bugetului de stat.
(6) Sumele alocate potrivit prevederilor alin. (5) lit. c), repartizate pe judeţe la propunerea Ministerului Muncii si Justitiei Sociale, se aprobă distinct prin anexă la legea bugetului de stat şi se repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale prin decizie a directorului direcţiei generale regionale a finanţelor publice/şefului administraţiei judeţene a finanţelor publice, la propunerea agenţiei judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti fundamentată pe baza solicitărilor autorităţilor administraţiei publice locale.
ART. 19
Principalele obiective ale unui cămin sunt:
a) să asigure persoanelor vârstnice îngrijite maximum posibil de autonomie şi siguranţă;
b) să ofere condiţii de îngrijire care să respecte identitatea, integritatea şi demnitatea persoanei vârstnice;
c) să permită menţinerea sau ameliorarea capacităţilor fizice şi intelectuale ale persoanelor vârstnice;
d) să stimuleze participarea persoanelor vârstnice la viaţa socială;
e) să faciliteze şi să încurajeze legăturile interumane, inclusiv cu familiile persoanelor vârstnice;
f) să asigure supravegherea şi îngrijirea medicală necesară, potrivit reglementărilor privind asigurările sociale
de sănătate; g) să prevină şi să trateze consecinţele legate de procesul de îmbătrânire.
CAPITOLUL III Finanţarea asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice
SECŢIUNEA 1 Finanţarea din fonduri bugetare
ART. 20
Finanţarea serviciilor de asistenţă socială şi a prestaţiilor prevăzute de prezenta lege se asigură pe principiul împărţirii responsabilităţii între administraţia publică centrală şi cea locală.
ART. 21
(1) De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:
a) finanţarea activităţilor de asistenţă socială desfăşurate de asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi de unităţile de cult recunoscute în România;
b) cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru unităţi de asistenţă socială din zone defavorizate;
c) finanţarea cheltuielilor curente ale căminelor pentru persoane vârstnice, potrivit prevederilor art. 18 alin. (5) lit. c); c^1) finanţarea programelor de interes naţional destinate dezvoltării şi sustenabilităţii serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice; d) alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.
(2) De la bugetul local se alocă fonduri pentru:
a1) finanțarea cheltuielilor căminelor din subordine/administrare;”
b) finanţarea activităţii de asistenţă socială a unor asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi a unităţilor de cult recunoscute în România;
c) finanţarea cheltuielilor pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare de asistenţă socială, precum şi pentru îngrijirea la domiciliu în condiţiile art. 13;
d) cheltuieli pentru înmormântarea asistaţilor, în situaţia prevăzută la art. 7 alin.
(3) Sponsorizările şi donaţiile în bani sau în natură, făcute de persoane fizice şi juridice române şi străine căminelor pentru persoane vârstnice sau celorlalte instituţii şi unităţi de asistenţă socială prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c) se utilizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu
modificările şi completările ulterioare.
ART. 22
Investiţiile pentru construirea, dotarea, întreţinerea, modernizarea, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea căminelor care deservesc mai multe unităţi administrativ-teritoriale se finanţează potrivit parteneriatelor încheiate între autorităţile administraţiei publice locale potrivit legii.
ART. 23
(1) Cheltuielile pentru servicii medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale şi medicamente se suportă din fondurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările privind asigurările sociale de sănătate.
(2) Cheltuielile care nu se suportă din fondurile asigurărilor sociale de sănătate, în condiţiile legii, sunt asigurate de căminul pentru persoane vârstnice, prin care se realizează asistenţa persoanei în cauză.
ART. 24
(1) Persoana vârstnică îngrijită în căminul organizat potrivit prezentei legi, precum şi susținătorii legali ai acesteia, care dispun de venituri proprii, au obligația să plătească lunar o contribuție de întreținere, stabilită individualizat, în urma evaluării complexe efectuată potrivit art.49 din Legea nr.292/2011, cu modificările şi
completările ulterioare, pe baza costului mediu lunar de întreținere, precum și a veniturilor persoanei vârstnice și, după caz, a susținătorilor legali ai acesteia.
Contribuția de întreținere prevăzută la alin.(1) reprezintă venit la bugetul local.
(2) Persoanele vârstnice care nu au venituri şi nici susţinători legali nu datorează contribuţia de întreţinere, aceasta fiind asigurată din bugetele locale sau judeţene, după caz, în limita hotărâtă de acestea.
ART. 25
(1) Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte anual de către consiliile locale şi/sau judeţene, după caz, înainte de adoptarea bugetelor proprii.
(2) Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte în funcţie de gradul de dependenţă al persoanei vârstnice îngrijite şi are în vedere totalitatea cheltuielilor curente anuale ale căminului pentru persoane vârstnice, diminuate cu sumele primite din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate, pentru finanţarea drepturilor de personal ale personalului medical şi a medicamentelor.
(3) Costul mediu lunar de întreţinere trebuie să asigure îndeplinirea nivelului standardelor minime de calitate şi nu poate fi mai mic decât standardul minim de cost aprobat prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile legii.
(4) Acoperirea valorii integrale a contribuţiei lunare se stabileşte astfel:
a) persoanele vârstnice care au venituri şi sunt îngrijite în cămin datorează contribuţia lunară de întreţinere în cuantum de până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se depăşi costul mediu lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare cămin;
b) diferenţa până la concurenţa valorii integrale a contribuţiei lunare de întreţinere se va plăti de către susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cămine, dacă realizează venit lunar, pe membru de familie, în cuantum mai mare decât valoarea netă a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată,
stabilit potrivit legii.
c) susţinătorii legali pot acoperi din veniturile proprii contribuţia lunară integrală printr-un angajament de plată.
La stabilirea venitului lunar pe membru de familie al susținătorilor legali, se procedează după cum urmează:
a) din veniturile nete lunare ale susținătorilor legali se scad eventualele obligații legale de întreținere, aflate în executare;
b) suma rămasă se împarte la numărul membrilor de familie pe care susținătorii legali îi au efectiv în întreținere.
Categoriile de venituri luate în calcul la stabilirea venitului lunar pe membru de familie se stabilesc prin hotărâre a consiliului local/județean, cu respectarea prevederilor Legii nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru stabilirea veniturilor persoanelor vârstnice îngrijite în cămin, prevederile alin.(51) și (52) se aplică în mod corespunzător.
(5) Dacă prin aplicarea cotei prevăzute la alin. (5) lit. a) se acoperă valoarea totală a contribuţiei lunare, susţinătorii legali nu mai sunt ţinuţi de obligaţia susţinerii plăţii diferenţei de contribuţie.
(6) Obligaţia de plată a contribuţiei lunare de întreţinere în sarcina persoanei vârstnice şi/sau a susţinătorilor legali se stabileşte printr-un angajament de plată, semnat de persoana vârstnică, de reprezentantul său legal, după caz, şi/sau de susţinătorul legal. Angajamentul de plată constituie titlu executoriu.
(7) Obligaţia de plată a contribuţiei lunare în sarcina susţinătorilor legali se poate stabili şi prin hotărâre judecătorească.
ART. 26 *** Abrogat
CAPITOLUL IV Procedura de stabilire, suspendare şi încetare a drepturilor de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice
ART. 27
(1) Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se acordă la cererea scrisă a persoanei vârstnice interesate sau a reprezentantului legal al acesteia. Cererea poate fi transmisă pe suport de hârtie sau în format electronic şi trebuie însoţită de declarația pe proprie răspundere privind veridicitatea datelor declarate, de un
angajament de plată pentru situaţiile în care se pot constata drepturi acordate necuvenit, precum şi de alte documente doveditoare.
(2) Cererea prevăzută la alin.(1) se transmite şi se înregistrează la serviciul public de asistență socială al autorităţii administraţiei publice locale unde are domiciliul persoana vârstnică, și conține, în principal, următoarele:
a) date privind persoana vârstnică;
b) date privind componența familiei;
c) veniturile realizate şi bunurile deţinute de membrii familiei persoanei vârstnice;
d) tipul de locuință avut;
e) sistemul de încălzire utilizat şi numărul persoanelor care locuiesc la aceeași adresă de domiciliu sau reședință;
f) informaţii referitoare la nevoile speciale şi situaţiile particulare în care se află persoana vârstnică și membrii familiei.
(3) Pentru facilitarea accesului la acordarea dreptului la servicii sociale și la beneficiile de asistență socială,
precum şi pentru o mai bună prelucrare şi verificare electronică a datelor şi informaţiilor referitoare la îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, formularul de cerere şi declarația pe propria răspundere prevăzute la alin.(1) şi (2) sunt redactate pe secțiuni, respectiv cerere, anexe obligatorii şi anexe opționale.
(4) Documentele doveditoare prevăzute la alin. (1) privesc, în principal, recomandări şi/sau evaluări ale medicului de familie/medicului specialist, planul de externare și de continuare a serviciilor de îngrijire medicală în comunitate, veniturile persoanei vârstnice și bunurile acesteia și, după caz, veniturile/bunurile susținătorilor legali.
(5) Prin angajamentul de plată prevăzut la alin.(1) persoana vârstnică sau reprezentantul legal al acesteia își asumă obligația de restituire a sumelor încasate necuvenit şi precizează sursele de venit din care se va face plata/recuperarea
acestora.
(6) Modelul formularului de cerere, al declarației pe propria răspundere privind veridicitatea datelor declarate, al documentelor doveditoare, precum şi modelul angajamentului de plată, prevăzute în prezentul articol, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
ART. 28
(1) Dreptul la asistenţă socială, prevăzut de prezenta lege, se stabileşte pe baza anchetei sociale, cu respectarea criteriilor prevăzute în grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice.
(2) Ancheta socială se realizează de asistentul social din cadrul serviciului public de asistență socială. În situaţia persoanelor vârstnice dependente, echipa interdisciplinară cuprinde, în mod obligatoriu, şi medicul specialist al
persoanei respective.
(3) Echipa interdisciplinară prevăzută la alin.(2) poate fi completată şi cu reprezentanţi ai organizaţiilor pensionarilor, unităţilor de cult recunoscute în România sau ai altor organizaţii neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socială a persoanelor vârstnice.
(4) Pe baza analizei situaţiei sociale, economice şi medicale a persoanei vârstnice, prin ancheta socială se propune măsura de asistenţă socială justificată de situaţia de fapt constatată.
ART. 29
Aprobarea, respingerea, suspendarea sau încetarea dreptului la serviciile sociale pentru persoanele vârstnice, prevăzut de prezenta lege, se realizează de către serviciul public de asistență socială cu respectarea
prevederilor referitoare la procesul de acordare a serviciilor sociale şi măsurile integrate de asistenţă socială a persoanelor vârstnice, prevăzute la art.44-52 şi art.92-103 din Legea nr.292/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
ART.30
(1)Autoritatea tutelară/instanța de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința, are obligația de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere juridică gratuită în vederea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, donație sau în vederea constituirii de garanții mobiliare sau imobiliare, care au ca obiect bunurile mobile sau imobile ale persoanei vârstnice.
(2) Persoana vârstnică este asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, de un reprezentant al autorității tutelare, în vederea încheierii oricărui act translativ de proprietate, având ca obiect bunuri proprii, în scopul întreținerii şi îngrijirii sale.
ART.31
Obligația de întreținere şi de îngrijire, precum şi modalitățile practice de executare a acesteia, se prevăd expres în actul juridic încheiat de notarul public, sub sancțiunea nulității.
ART.32
Autoritatea tutelară/instanța de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința primește din oficiu un duplicat al actului juridic încheiat conform art.30 şi 31.
ART.33
Neexecutarea obligației de întreținere şi de îngrijire de către noul proprietar al bunurilor obținute ca urmare a actului juridic de înstrăinare poate fi sesizată autorității tutelare/instanței de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința, de către orice persoană fizică
sau juridică. Autoritatea tutelară se poate sesiza şi din oficiu.
ART.34.
(1)În termen de 24 de ore de la înregistrarea sesizării, autoritatea tutelară/instanța de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința efectuează o anchetă socială.
(2) În termenul prevăzut la alin.(1), autoritatea tutelară/instanța de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința solicită agenției județene pentru plăți și inspecție socială să realizeze o investigație privind respectarea drepturilor persoanei vârstnice de către furnizorul de servicii sociale, în maximum 3 zile de la solicitare.
(3) În baza anchetei sociale și după caz, a rezultatului investigației, autoritatea tutelară/instanța de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința inițiază demersurile necesare în vederea executării obligațiilor înscrise în actul juridic încheiat sau solicită instanței judecătorești rezilierea contractului de întreținere în nume propriu şi în interesul persoanei întreținute pentru neîndeplinirea obligațiilor din contract și, dacă este cazul, formulează plângere penală.
ART. 35
(1) Dreptul la serviciile de asistenţă socială încetează dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea acestora.
(2) Dacă perioada în care asistenţa socială a persoanelor vârstnice este temporară, dar nu mai mare de 6 luni, acordarea serviciilor de asistenţă socială se suspendă prin decizie motivată a celui care a stabilit dreptul.La încetarea suspendării reluarea acordării serviciilor sau prestaţiilor de asistenţă socială se face pe bază de
anchetă socială.
ART. 36
Decizia privind stabilirea, respingerea, încetarea sau suspendarea dreptului la serviciile de asistenţă socială prevăzute de prezenta lege poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990*).
*) Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 a fost abrogată şi înlocuită prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.
ART. 37
Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.
ART. 38
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei asigură îndrumarea metodologică, coordonează, controlează şi evaluează aplicarea dispoziţiilor prezentei legi.
ART. 1
(1) Persoanele vârstnice au dreptul la asistenţă socială, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, în raport cu situaţia sociomedicală şi cu resursele economice de care dispun.
(2) Măsurile de asistenţă socială prevăzute de prezenta lege sunt complementare celor reglementate prin sistemul asigurărilor sociale.
(3) Persoanele vârstnice care beneficiază de asistenţă socială au dreptul şi la alte forme de protecţie socială, în condiţiile legii.
(4) Sunt considerate persoane vârstnice, în sensul prezentei legi, persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.
ART. 2
Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se realizează prin servicii şi prestaţii sociale.
ART. 3
Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana vârstnică, definită la art. 1 alin. (4), care se găseşte în una dintre următoarele situaţii:
a) nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
b) nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii;
c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;
d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată; e) se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale, datorită bolii ori stării fizice sau psihice.
CAPITOLUL II | Servicii şi prestaţii sociale
SECŢIUNEA 1 Evaluarea situaţiei persoanelor vârstnice care necesită asistenţă social
ART. 4
Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la afecţiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi veniturile efective sau potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii.
ART. 5
Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală sau parţială a autonomiei, care pot fi de natură medicală, sociomedicală, psihoafectivă, se stabilesc pe baza grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, care prevede criteriile de încadrare în grade de dependenţă.
ART. 6
(1)Grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi a Ministerului Sănătăţii Publice*).
(2)Grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice poate fi revizuită anual şi, în mod obligatoriu, o dată la 3 ani.
SECŢIUNEA 2 Servicii comunitare pentru persoanele vârstnice
ART. 7
(1) Serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice care se găsesc în situaţiile prevăzute la art. 3 se realizează cu consimţământul acestora şi au în vedere:
a) îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;
b) îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice;
c) îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi locuinţe sociale, precum şi altele asemenea.
(2) În situaţia în care starea de sănătate a persoanei vârstnice nu permite obţinerea consimţământului acesteia, pentru acordarea îngrijirilor prevăzute la alin. (1) decizia se ia de serviciul public de serviciul public de asistență socială al autorităţii administraţiei publice locale unde domiciliază persoana vârstnică, pe baza anchetei sociale şi a recomandărilor medicale făcute de medicul de familie, prin consultarea şi a medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei respective sau, în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru de familie.
(3) În cazul decesului persoanei vârstnice lipsite de susţinători legali sau când aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile familiale datorită stării de sănătate sau situaţiei economice precare, serviciile comunitare asigură înmormântarea.
ART. 8
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu sunt:
a) servicii de îngrijire personală definite la art. 31 și art. 32 alin. (1) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare;
b) servicii prevăzute la art.33 alin.(1) lit. b) și c) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare;”
c) servicii medicale, sub forma consultaţiilor şi îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituţii de sănătate, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare şi de
dispozitive medicale.
ART. 9
(1)Serviciile comunitare de consiliere, în vederea prevenirii marginalizării sociale şi pentru reintegrare socială, se asigură fără plata unei contribuţii, ca un drept fundamental al persoanelor vârstnice, de către asistenţi sociali.
(2)Serviciile prevăzute la art.8 lit. a) şi b) se asigură fără plata contribuției persoanelor vârstnice care, evaluate potrivit grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, se încadrează în una din următoarele situați:
a) nu au venituri și nici susținători legali;
b) sunt beneficiari ai ajutorului social acordat în baza Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, sau realizează venituri al căror cuantum se situează sub nivelul indemnizației sociale pentru pensionari prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.6/2009 privind instituirea pensiei sociale minime garantate, cu modificările ulterioare;
c) susținătorii legali ai persoanelor vârstnice prevăzute la lit.b) realizează venituri al căror cuantum se situează sub cuantumurile prevăzute la lit.b).”
Art.10
Persoanele vârstnice care se încadrează în grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, îndreptățite să beneficieze de serviciile prevăzute la art. 8 lit.a) şi b) şi care realizează venituri peste cele prevăzute la art.9 alin.(2) lit.b), beneficiază de servicii cu plata unei contribuții, stabilite în urma procesului de evaluare complexă, în funcţie de tipul de servicii acordate şi de venitul persoanei/ susținătorilor legali, fără a se depăși costul acestora calculat pentru perioada respectivă. Tipurile de servicii şi costul acestora se stabilesc de autorităţile administraţiei publice locale, respectiv de furnizorul de servicii sociale, cu respectarea prevederilor legale.
ART. 11
Serviciile medicale prevăzute la art. 8 lit. c) sunt acordate în baza reglementărilor legale privind asigurările
sociale de sănătate.
ART. 12
(1) Organizarea serviciilor prevăzute la art. 8 lit. a) şi b) revine autorităţilor administraţiei publice locale, prin serviciile publice de asistenţă socială direct sau în baza convenţiilor de parteneriat şi a contractelor de servicii sociale încheiate cu alţi furnizori publici sau privaţi de servicii sociale care deţin licenţă de funcţionare pentru
servicii de îngrijire la domiciliu.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) şi a prevederilor art. 119 alin. (1) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, autorităţile administraţiei publice locale, prin serviciul public de asistenţă socială şi prin compartimentul de contractare, au în vedere următoarele:
a) estimarea anuală a numărului persoanelor vârstnice dependente care necesită sprijin pentru activităţile de bază ale vieţii zilnice;
b) estimarea numărului persoanelor vârstnice care nu primesc ajutor pentru îndeplinirea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice din partea îngrijitorilor informali şi voluntari;
c) elaborarea indicatorilor de eficienţă cost/beneficiu.
ART. 13
(1) Pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei vârstnice aflate în situaţia de dependență sociomedicală, stabilită conform grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, autorităţile administraţiei publice locale pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de normă sau normă întreagă, în funcţie de
perioada de îngrijire necesară a se acorda şi cu respectarea criteriilor prevăzute de standardele de calitate aplicabile în domeniu, conform legislației în vigoare. “
(2) Soţul şi rudele care au în îngrijire o persoană vârstnică dependentă pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de normă, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de normă din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al îngrijitorului la domiciliu, potrivit Legii nr.153/2017 privind
salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Timpul cât soţul şi rudele au fost încadrate în aceste condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu normă întreagă.
ART. 14
Serviciile comunitare asigurate persoanelor vârstnice în cămine sunt:
a) servicii sociale, care constau în: - ajutor pentru menaj; - consiliere juridică şi administrativă; - modalităţi de prevenire a marginalizării sociale şi de reintegrare socială în raport cu capacitatea
psihoafectivă;
b) servicii sociomedicale, care constau în: - ajutor pentru menţinerea sau readaptarea capacităţilor fizice ori intelectuale; - asigurarea unor programe de ergoterapie; - sprijin pentru realizarea igienei corporale;
c) servicii medicale, care constau în: - consultaţii şi tratamente la cabinetul medical, în instituţii medicale de profil sau la patul persoanei, dacă aceasta este imobilizată; - servicii de îngrijire-infirmerie; - asigurarea medicamentelor; - asigurarea cu dispozitive medicale; - consultaţii şi îngrijiri stomatologice.
ART. 15
La solicitarea organizaţiilor neguvernamentale, a organizaţiilor de pensionari sau a unităţilor de cult recunoscute în România, căminele pot asigura unele servicii prevăzute la art. 14, îngrijirea unor persoane vârstnice la domiciliu, pe bază de convenţii încheiate cu finanţatorul.
ART. 16
(1) Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămine reprezintă o măsură de asistenţă socială şi poate fi dispusă cu titlu de excepţie pentru persoanele care se găsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 3.
(2) Accesul unei persoane vârstnice în cămin se face avându-se în vedere următoarele criterii de prioritate:
a) necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, care nu poate fi asigurată la domiciliu;
b) nu se poate gospodări singură;
c) este lipsită de susţinători legali sau aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile datorită stării de sănătate sau situaţiei economice şi a sarcinilor familiale;
d) nu are locuinţă şi nu realizează venituri proprii.
ART. 17
Evaluarea, monitorizarea şi controlul respectării prezentei legi se realizează de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.
ART. 18
(1) Căminul pentru persoane vârstnice este centrul rezidențial cu sau fără personalitate juridică, finanțat integral din bugetul local, înființat și organizat potrivit dispozițiilor prezentei legi, care acordă, pe perioadă nedeterminată, îngrijire persoanelor vârstnice.
(2) Căminele asigură condiţii corespunzătoare de găzduire şi de hrană, îngrijiri medicale, recuperare şi readaptare, activităţi de ergoterapie şi de petrecere a timpului liber, asistenţă socială şi psihologică.
(3) Căminele pentru pensionari, căminele pentru bătrâni şi căminele pentru bătrâni bolnavi cronici, existente la data intrării în vigoare a prezentei legi sau care vor fi date ulterior în folosinţă, vor funcţiona sub formă de cămine pentru persoane vârstnice, cu secţii pentru:
a) persoane dependente;
b) persoane semidependente;
c) persoane care nu sunt dependente.
(4) Pentru buna funcţionare a căminelor pentru persoane vârstnice, serviciul public de asistență socială asigură îndrumarea metodologică şi coordonarea activităţii de specialitate a căminului pentru persoane vârstnice.
(5) Cheltuielile de funcţionare a căminului pentru persoane vârstnice se asigură cu respectarea principiului subsidiarităţii, în următoarea ordine:
a) din venituri proprii;
b) din sume alocate din bugete locale ale unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale;
c) din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată - în proporție de cel mult 10% din standardul minim de cost aprobat prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii, în completarea sumelor prevăzute la lit.a) şi b), pe baza necesarului stabilit anual de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, la elaborarea
bugetului de stat.
(6) Sumele alocate potrivit prevederilor alin. (5) lit. c), repartizate pe judeţe la propunerea Ministerului Muncii si Justitiei Sociale, se aprobă distinct prin anexă la legea bugetului de stat şi se repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale prin decizie a directorului direcţiei generale regionale a finanţelor publice/şefului administraţiei judeţene a finanţelor publice, la propunerea agenţiei judeţene pentru plăţi şi inspecţie socială, respectiv a municipiului Bucureşti fundamentată pe baza solicitărilor autorităţilor administraţiei publice locale.
ART. 19
Principalele obiective ale unui cămin sunt:
a) să asigure persoanelor vârstnice îngrijite maximum posibil de autonomie şi siguranţă;
b) să ofere condiţii de îngrijire care să respecte identitatea, integritatea şi demnitatea persoanei vârstnice;
c) să permită menţinerea sau ameliorarea capacităţilor fizice şi intelectuale ale persoanelor vârstnice;
d) să stimuleze participarea persoanelor vârstnice la viaţa socială;
e) să faciliteze şi să încurajeze legăturile interumane, inclusiv cu familiile persoanelor vârstnice;
f) să asigure supravegherea şi îngrijirea medicală necesară, potrivit reglementărilor privind asigurările sociale
de sănătate; g) să prevină şi să trateze consecinţele legate de procesul de îmbătrânire.
CAPITOLUL III Finanţarea asistenţei sociale pentru persoanele vârstnice
SECŢIUNEA 1 Finanţarea din fonduri bugetare
ART. 20
Finanţarea serviciilor de asistenţă socială şi a prestaţiilor prevăzute de prezenta lege se asigură pe principiul împărţirii responsabilităţii între administraţia publică centrală şi cea locală.
ART. 21
(1) De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:
a) finanţarea activităţilor de asistenţă socială desfăşurate de asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi de unităţile de cult recunoscute în România;
b) cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru unităţi de asistenţă socială din zone defavorizate;
c) finanţarea cheltuielilor curente ale căminelor pentru persoane vârstnice, potrivit prevederilor art. 18 alin. (5) lit. c); c^1) finanţarea programelor de interes naţional destinate dezvoltării şi sustenabilităţii serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice; d) alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.
(2) De la bugetul local se alocă fonduri pentru:
a1) finanțarea cheltuielilor căminelor din subordine/administrare;”
b) finanţarea activităţii de asistenţă socială a unor asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi a unităţilor de cult recunoscute în România;
c) finanţarea cheltuielilor pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare de asistenţă socială, precum şi pentru îngrijirea la domiciliu în condiţiile art. 13;
d) cheltuieli pentru înmormântarea asistaţilor, în situaţia prevăzută la art. 7 alin.
(3) Sponsorizările şi donaţiile în bani sau în natură, făcute de persoane fizice şi juridice române şi străine căminelor pentru persoane vârstnice sau celorlalte instituţii şi unităţi de asistenţă socială prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c) se utilizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu
modificările şi completările ulterioare.
ART. 22
Investiţiile pentru construirea, dotarea, întreţinerea, modernizarea, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea căminelor care deservesc mai multe unităţi administrativ-teritoriale se finanţează potrivit parteneriatelor încheiate între autorităţile administraţiei publice locale potrivit legii.
ART. 23
(1) Cheltuielile pentru servicii medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale şi medicamente se suportă din fondurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările privind asigurările sociale de sănătate.
(2) Cheltuielile care nu se suportă din fondurile asigurărilor sociale de sănătate, în condiţiile legii, sunt asigurate de căminul pentru persoane vârstnice, prin care se realizează asistenţa persoanei în cauză.
ART. 24
(1) Persoana vârstnică îngrijită în căminul organizat potrivit prezentei legi, precum şi susținătorii legali ai acesteia, care dispun de venituri proprii, au obligația să plătească lunar o contribuție de întreținere, stabilită individualizat, în urma evaluării complexe efectuată potrivit art.49 din Legea nr.292/2011, cu modificările şi
completările ulterioare, pe baza costului mediu lunar de întreținere, precum și a veniturilor persoanei vârstnice și, după caz, a susținătorilor legali ai acesteia.
Contribuția de întreținere prevăzută la alin.(1) reprezintă venit la bugetul local.
(2) Persoanele vârstnice care nu au venituri şi nici susţinători legali nu datorează contribuţia de întreţinere, aceasta fiind asigurată din bugetele locale sau judeţene, după caz, în limita hotărâtă de acestea.
ART. 25
(1) Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte anual de către consiliile locale şi/sau judeţene, după caz, înainte de adoptarea bugetelor proprii.
(2) Costul mediu lunar de întreţinere se stabileşte în funcţie de gradul de dependenţă al persoanei vârstnice îngrijite şi are în vedere totalitatea cheltuielilor curente anuale ale căminului pentru persoane vârstnice, diminuate cu sumele primite din Fondul naţional unic de asigurări de sănătate, pentru finanţarea drepturilor de personal ale personalului medical şi a medicamentelor.
(3) Costul mediu lunar de întreţinere trebuie să asigure îndeplinirea nivelului standardelor minime de calitate şi nu poate fi mai mic decât standardul minim de cost aprobat prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile legii.
(4) Acoperirea valorii integrale a contribuţiei lunare se stabileşte astfel:
a) persoanele vârstnice care au venituri şi sunt îngrijite în cămin datorează contribuţia lunară de întreţinere în cuantum de până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se depăşi costul mediu lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare cămin;
b) diferenţa până la concurenţa valorii integrale a contribuţiei lunare de întreţinere se va plăti de către susţinătorii legali ai persoanelor vârstnice îngrijite în cămine, dacă realizează venit lunar, pe membru de familie, în cuantum mai mare decât valoarea netă a salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată,
stabilit potrivit legii.
c) susţinătorii legali pot acoperi din veniturile proprii contribuţia lunară integrală printr-un angajament de plată.
La stabilirea venitului lunar pe membru de familie al susținătorilor legali, se procedează după cum urmează:
a) din veniturile nete lunare ale susținătorilor legali se scad eventualele obligații legale de întreținere, aflate în executare;
b) suma rămasă se împarte la numărul membrilor de familie pe care susținătorii legali îi au efectiv în întreținere.
Categoriile de venituri luate în calcul la stabilirea venitului lunar pe membru de familie se stabilesc prin hotărâre a consiliului local/județean, cu respectarea prevederilor Legii nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru stabilirea veniturilor persoanelor vârstnice îngrijite în cămin, prevederile alin.(51) și (52) se aplică în mod corespunzător.
(5) Dacă prin aplicarea cotei prevăzute la alin. (5) lit. a) se acoperă valoarea totală a contribuţiei lunare, susţinătorii legali nu mai sunt ţinuţi de obligaţia susţinerii plăţii diferenţei de contribuţie.
(6) Obligaţia de plată a contribuţiei lunare de întreţinere în sarcina persoanei vârstnice şi/sau a susţinătorilor legali se stabileşte printr-un angajament de plată, semnat de persoana vârstnică, de reprezentantul său legal, după caz, şi/sau de susţinătorul legal. Angajamentul de plată constituie titlu executoriu.
(7) Obligaţia de plată a contribuţiei lunare în sarcina susţinătorilor legali se poate stabili şi prin hotărâre judecătorească.
ART. 26 *** Abrogat
CAPITOLUL IV Procedura de stabilire, suspendare şi încetare a drepturilor de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice
ART. 27
(1) Asistenţa socială pentru persoanele vârstnice se acordă la cererea scrisă a persoanei vârstnice interesate sau a reprezentantului legal al acesteia. Cererea poate fi transmisă pe suport de hârtie sau în format electronic şi trebuie însoţită de declarația pe proprie răspundere privind veridicitatea datelor declarate, de un
angajament de plată pentru situaţiile în care se pot constata drepturi acordate necuvenit, precum şi de alte documente doveditoare.
(2) Cererea prevăzută la alin.(1) se transmite şi se înregistrează la serviciul public de asistență socială al autorităţii administraţiei publice locale unde are domiciliul persoana vârstnică, și conține, în principal, următoarele:
a) date privind persoana vârstnică;
b) date privind componența familiei;
c) veniturile realizate şi bunurile deţinute de membrii familiei persoanei vârstnice;
d) tipul de locuință avut;
e) sistemul de încălzire utilizat şi numărul persoanelor care locuiesc la aceeași adresă de domiciliu sau reședință;
f) informaţii referitoare la nevoile speciale şi situaţiile particulare în care se află persoana vârstnică și membrii familiei.
(3) Pentru facilitarea accesului la acordarea dreptului la servicii sociale și la beneficiile de asistență socială,
precum şi pentru o mai bună prelucrare şi verificare electronică a datelor şi informaţiilor referitoare la îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate, formularul de cerere şi declarația pe propria răspundere prevăzute la alin.(1) şi (2) sunt redactate pe secțiuni, respectiv cerere, anexe obligatorii şi anexe opționale.
(4) Documentele doveditoare prevăzute la alin. (1) privesc, în principal, recomandări şi/sau evaluări ale medicului de familie/medicului specialist, planul de externare și de continuare a serviciilor de îngrijire medicală în comunitate, veniturile persoanei vârstnice și bunurile acesteia și, după caz, veniturile/bunurile susținătorilor legali.
(5) Prin angajamentul de plată prevăzut la alin.(1) persoana vârstnică sau reprezentantul legal al acesteia își asumă obligația de restituire a sumelor încasate necuvenit şi precizează sursele de venit din care se va face plata/recuperarea
acestora.
(6) Modelul formularului de cerere, al declarației pe propria răspundere privind veridicitatea datelor declarate, al documentelor doveditoare, precum şi modelul angajamentului de plată, prevăzute în prezentul articol, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
ART. 28
(1) Dreptul la asistenţă socială, prevăzut de prezenta lege, se stabileşte pe baza anchetei sociale, cu respectarea criteriilor prevăzute în grila naţională de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice.
(2) Ancheta socială se realizează de asistentul social din cadrul serviciului public de asistență socială. În situaţia persoanelor vârstnice dependente, echipa interdisciplinară cuprinde, în mod obligatoriu, şi medicul specialist al
persoanei respective.
(3) Echipa interdisciplinară prevăzută la alin.(2) poate fi completată şi cu reprezentanţi ai organizaţiilor pensionarilor, unităţilor de cult recunoscute în România sau ai altor organizaţii neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socială a persoanelor vârstnice.
(4) Pe baza analizei situaţiei sociale, economice şi medicale a persoanei vârstnice, prin ancheta socială se propune măsura de asistenţă socială justificată de situaţia de fapt constatată.
ART. 29
Aprobarea, respingerea, suspendarea sau încetarea dreptului la serviciile sociale pentru persoanele vârstnice, prevăzut de prezenta lege, se realizează de către serviciul public de asistență socială cu respectarea
prevederilor referitoare la procesul de acordare a serviciilor sociale şi măsurile integrate de asistenţă socială a persoanelor vârstnice, prevăzute la art.44-52 şi art.92-103 din Legea nr.292/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
ART.30
(1)Autoritatea tutelară/instanța de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința, are obligația de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere juridică gratuită în vederea încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, donație sau în vederea constituirii de garanții mobiliare sau imobiliare, care au ca obiect bunurile mobile sau imobile ale persoanei vârstnice.
(2) Persoana vârstnică este asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, de un reprezentant al autorității tutelare, în vederea încheierii oricărui act translativ de proprietate, având ca obiect bunuri proprii, în scopul întreținerii şi îngrijirii sale.
ART.31
Obligația de întreținere şi de îngrijire, precum şi modalitățile practice de executare a acesteia, se prevăd expres în actul juridic încheiat de notarul public, sub sancțiunea nulității.
ART.32
Autoritatea tutelară/instanța de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința primește din oficiu un duplicat al actului juridic încheiat conform art.30 şi 31.
ART.33
Neexecutarea obligației de întreținere şi de îngrijire de către noul proprietar al bunurilor obținute ca urmare a actului juridic de înstrăinare poate fi sesizată autorității tutelare/instanței de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința, de către orice persoană fizică
sau juridică. Autoritatea tutelară se poate sesiza şi din oficiu.
ART.34.
(1)În termen de 24 de ore de la înregistrarea sesizării, autoritatea tutelară/instanța de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința efectuează o anchetă socială.
(2) În termenul prevăzut la alin.(1), autoritatea tutelară/instanța de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința solicită agenției județene pentru plăți și inspecție socială să realizeze o investigație privind respectarea drepturilor persoanei vârstnice de către furnizorul de servicii sociale, în maximum 3 zile de la solicitare.
(3) În baza anchetei sociale și după caz, a rezultatului investigației, autoritatea tutelară/instanța de tutelă din unitatea administrativ-teritorială în care persoana vârstnică are domiciliul sau reședința inițiază demersurile necesare în vederea executării obligațiilor înscrise în actul juridic încheiat sau solicită instanței judecătorești rezilierea contractului de întreținere în nume propriu şi în interesul persoanei întreținute pentru neîndeplinirea obligațiilor din contract și, dacă este cazul, formulează plângere penală.
ART. 35
(1) Dreptul la serviciile de asistenţă socială încetează dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea acestora.
(2) Dacă perioada în care asistenţa socială a persoanelor vârstnice este temporară, dar nu mai mare de 6 luni, acordarea serviciilor de asistenţă socială se suspendă prin decizie motivată a celui care a stabilit dreptul.La încetarea suspendării reluarea acordării serviciilor sau prestaţiilor de asistenţă socială se face pe bază de
anchetă socială.
ART. 36
Decizia privind stabilirea, respingerea, încetarea sau suspendarea dreptului la serviciile de asistenţă socială prevăzute de prezenta lege poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990*).
*) Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 a fost abrogată şi înlocuită prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.
ART. 37
Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.
ART. 38
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei asigură îndrumarea metodologică, coordonează, controlează şi evaluează aplicarea dispoziţiilor prezentei legi.